Yuli Rodríguez
Co-fondator al BioIncos, Columbia
„Oportunitățile există, dar trebuie să le creăm noi înșine”
Două dimineața. O mașină nouă. Tăcere. Fețe tensionate.
Yuli Rodríguez și soțul ei, Oscar Weck, tocmai instalaseră o presă destinată extracției uleiului de Sacha Inchi. Au pornit-o, au așteptat... și nu a ieșit nici măcar o picătură. După luni de eforturi și riscuri financiare majore, au rămas în tăcere, privindu-se unul pe celălalt și punându-și singura întrebare posibilă: „Și acum?”.
Nu era prima dată când realitatea le punea un zid în față. Dar în viața lui Yuli, zidurile nu rămân ziduri – ea le împinge până când devin uși. Născută și crescută în Putumayo, în sud-vestul Columbiei, Yuli vorbește despre teritoriul ei cu mândrie și claritate: „Este un loc foarte frumos, plin de oportunități, dar trebuie să le creezi tu însuți”. În timpul tinereții, oportunitățile erau rare: opțiuni educaționale limitate, acces slab la internet și perspective sumbre în ceea ce privește locurile de muncă. Așa că a plecat în orașul Neiva, la 5 ore distanță de casa ei, pentru a studia ingineria mediului.
După absolvire, a lucrat la studii de impact asupra mediului pentru un oleoduct – „calea firească” pentru profesia ei în Columbia. Dar acea cale nu se potrivea cu scopul ei. În timpul crizei economice și după acordul de pace din 2016 între guvernul columbian și FARC, ea și Oscar au luat o decizie care le-a schimbat viața: să se întoarcă în Putumayo și să încerce ceva diferit.
Nu exista un plan clar. Dar, încet-încet, au început să-și imagineze transformarea fructelor biodiversității în produse cu valoare adăugată. Mai întâi Sacha Inchi. Apoi cacay. Și, puțin câte puțin, s-a născut BioIncos.
Ideea părea solidă, dar realitatea era dură. Yuli recunoaște că nu știau nimic despre administrație, taxe sau piețe. Dintr-o dată, au trebuit să învețe despre declarații de TVA, contabili, licențe și înregistrarea afacerilor. Curba de învățare a fost abruptă. Iar acea noapte în care presa nu a funcționat a devenit un simbol: ar fi putut renunța, dar au ales să se adapteze, să reproiecteze și să încerce din nou. Câteva zile mai târziu, uleiul a început în sfârșit să picure din mașină. Acea primă picătură a fost mai mult decât un produs, a fost dovada că perseverența cu un scop în minte dă în cele din urmă roade.
Un alt moment decisiv nu a venit din partea mașinilor, ci din partea încrederii. Când Yuli și Oscar au decis să cumpere cacay de la comunitățile locale, nimeni nu i-a crezut. Era un fruct sălbatic consumat de animale și de câteva familii, niciodată ceva „de valoare”. Oferirea de bani pentru ceva care fusese întotdeauna gratuit părea suspectă.
Yuli și Oscar au stat o săptămână într-o comunitate. Au amenajat un mic stand și le-au spus fermierilor locali: „Aduceți-ne un sac de cacay și vă vom plăti pentru el”. Câteva zile mai târziu, un bărbat a venit cu un sac mic, pentru a testa dacă promisiunea lor era reală. Când l-au plătit pe loc, totul s-a schimbat. Încrederea s-a răspândit. Au venit mai multe saci. S-au alăturat mai multe familii.
În acest gest se regăsește filosofia BioIncos: ia ceva ce există deja, conectează-l la o piață care îl apreciază și generează venituri din asta. Nu este vorba doar de profit, ci de un mesaj: pădurea poate susține o economie demnă, rămânând în același timp pădure.
Creșterea BioIncos s-a accelerat și cu sprijinul NESsT. „Spun mereu că a existat un înainte și un după”, explică Yuli. „Înainte, funcționam aproape ca niște artizani. După acel proiect, am început să ne extindem afacerea, să o facem mai tehnică.”
Această schimbare este vizibilă: mese din oțel inoxidabil, infrastructură îmbunătățită, procese organizate, planuri de lucru și sisteme de calitate mai solide. Dar cea mai profundă schimbare este sentimentul de a avea o bază solidă. Sprijinul și investiția NESsTnu numai că au ghidat eforturile lui Yuli și Oscar, ci au și făcut ca modelul lor de afaceri să devină tangibil și durabil pe termen lung.
Impactul s-a răspândit în exterior. Furnizorii care odată foloseau cacay doar pentru consumul casnic, acum îl consideră o sursă reală de venit. O familie a raportat chiar că o singură recoltă i-a ajutat să depășească o criză economică severă. Aceste povești, spune Yuli, sunt cele care îi motivează pe amândoi să continue. Ele sunt dovada că efortul nu rămâne într-un depozit, ci transformă vieți.
Yuli și Oscar visează la o Amazonie în care bioeconomia este un mijloc de trai autentic, în care pădurea este sinonimă cu bunăstarea, nu cu stagnarea. Acest vis crește cu fiecare pas înainte: mașina care a funcționat în cele din urmă, primul sac de cacay cumpărat, infrastructura îmbunătățită și, mai presus de toate, încrederea câștigată din partea comunităților.