Yuli Rodríguez
Fondator al BioIncos, Columbia
„Oportunitățile există, dar trebuie să le creăm noi înșine”
Două dimineața. O mașină nouă. Tăcere. Fețe tensionate.
Yuli Rodríguez și soțul ei tocmai instalaseră o presă concepută pentru a extrage ulei de Sacha Inchi. Au pornit-o, au așteptat... și nu a ieșit nici măcar o picătură. După luni de eforturi și un risc financiar major, au stat în tăcere, uitându-se unul la celălalt, punându-și singura întrebare posibilă: "Ce facem acum?"
Nu era prima dată când realitatea punea un zid în fața lor. Dar în viața lui Yuli, zidurile nu rămân ziduri - ea le împinge până când acestea devin uși. Născută și crescută în Putumayo, în sud-vestul Columbiei, Yuli vorbește despre teritoriul său cu mândrie și claritate: "un loc foarte frumos, plin de oportunități - dar trebuie să le creezi". În timpul tinereții sale, oportunitățile erau puține: opțiuni educaționale limitate, acces redus la internet și o perspectivă sumbră asupra locurilor de muncă. Așa că a plecat în orașul Neiva, la 5 ore distanță de casa ei, pentru a studia ingineria mediului.
După absolvire, a lucrat la studii de impact asupra mediului pentru o conductă de petrol - "calea naturală" pentru profesia ei în Columbia. Dar această cale nu s-a aliniat cu scopul ei. În timpul crizei economice și după acordul de pace din 2016 dintre guvernul columbian și FARC, ea și soțul ei au luat o decizie care le-a schimbat viața: să se întoarcă în Putumayo și să încerce ceva diferit.
Nu exista un plan clar. Dar, încet-încet, au început să-și imagineze transformarea fructelor biodiversității în produse cu valoare adăugată. Mai întâi Sacha Inchi. Apoi Cacay. Și, puțin câte puțin, s-a născut BioIncos.
Ideea părea solidă, dar realitatea a fost dură. Yuli recunoaște că nu știau nimic despre administrație, taxe sau piețe. Dintr-o dată a trebuit să învețe despre declarațiile de TVA, contabili, licențe și înregistrarea afacerilor. Curba de învățare a fost abruptă. Iar acea noapte în care presa nu a funcționat a devenit un simbol: ar fi putut renunța, dar au ales să se adapteze, să reproiecteze și să încerce din nou. Câteva zile mai târziu, uleiul a picurat în sfârșit din mașină. Acea primă picătură a fost mai mult decât un produs - a fost dovada că perseverența cu un scop dat dă roade în cele din urmă.
Un alt punct de cotitură nu a venit de la mașini, ci de la încredere. Când Yuli a decis să cumpere Cacay de la comunitățile locale, nimeni nu a crezut-o. Acesta era un fruct sălbatic mâncat de animale și de câteva familii, niciodată ceva "de valoare". Oferirea de bani pentru ceva care fusese întotdeauna gratuit părea suspectă.
Yuli a stat o săptămână într-o comunitate. Ea a înființat o stație de cumpărare și a lansat o provocare: "Adu-mi o pungă de Cacay și te voi plăti pentru ea". Câteva zile mai târziu, un bărbat a venit cu o pungă mică, testând dacă promisiunea ei era reală. Când l-a plătit pe loc, totul s-a schimbat. Încrederea s-a răspândit. Au venit mai mulți saci. Mai multe familii s-au alăturat.
În acest gest stă filosofia lui Yuli: luați ceva ce există deja, conectați-l la o piață care îl apreciază și obțineți venituri din el. Nu este vorba doar despre profituri, ci și despre un mesaj: pădurea poate susține o economie demnă, rămânând în același timp o pădure.
Creșterea BioIncos s-a accelerat, de asemenea, cu sprijinul NESsT. "Întotdeauna spun că a fost un înainte și un după", explică Yuli. "Înainte, funcționam aproape artizanal. După acel proiect, am început să extindem afacerea, să o facem mai tehnică."
Această schimbare este vizibilă: mese din oțel inoxidabil, infrastructură îmbunătățită, procese organizate, planuri de lucru și sisteme de calitate mai puternice. Dar cea mai profundă schimbare este sentimentul de a avea o bază solidă. Incubarea nu a creat motivația lui Yuli, dar a consolidat-o și a făcut-o mai durabilă.
Impactul a iradiat în exterior. Furnizorii care altădată foloseau Cacay doar pentru consumul casnic îl văd acum ca pe o sursă reală de venit. O familie a raportat chiar că o singură recoltă i-a ajutat să depășească o criză economică severă. Aceste povești, spune Yuli, sunt ceea ce o "oxigenează" - dovada că efortul nu rămâne într-un depozit; el transformă vieți.
Yuli visează la o Amazonie în care bioeconomia este un mijloc de trai autentic, în care pădurea este sinonimă cu bunăstarea și nu cu stagnarea. Acest vis crește cu fiecare pas înainte: mașina care a funcționat în sfârșit, primul sac de Cacay cumpărat, infrastructura îmbunătățită și, mai presus de toate, încrederea câștigată din partea comunităților.